|
Dragobetele sărută fetele |
|
În cadrul proiectului EPAS, Liceul Ortodox ,,Episcop Roman Ciorogariu” din Oradea, prin intermediul ambasadorilor juniori şi seniori, are misiunea de a implementa Programul Biroului de Informare al Parlamentului European prin diverse activităţi desfăşurate în incinta şolii, dar şi în alte locaţii. Astel, au fost realizate puncte de informare sau dezbateri privind drepturile şi obligaţiile cetăţenilor din spaţiul european, elevii arătând un interes sporit, dovadă că sunt conştienţi de fenomenul globalizării. În cadrul acestor întâlniri, s-a ridicat şi problema păstrării identităţii naţionale, deoarece tinerii simt nevoia să aibă anumite elemente materiale şi spirituale, să promoveze anumite tradiţii şi obiceiuri, prin care să-şi definească apartenenţa la o anumită naţiune. În acest spirit, s-a organizat, cu ocazia sărbătoririi zilei de 24 februarie, activitatea intitulată ,,Dragobetele sărută fetele”, pentru a celebra tinereţea, veselia şi iubirea. Dragobete este un personaj preluat de la vechii daci şi transformat ulterior într-un protector al tinerilor şi patron al iubirii. Urmând firul anumitor legende populare, se pare că Dragobete (numit şi “Cap de primăvară”, “Năvalnicul” sau “Logodnicul Păsărilor”) nu era nimeni altul decât fiul babei Dochia, un flăcău extrem de chipeş, care seducea tinerele ce îi ieşeau în cale. Dragobete a rămas însă, până în ziua de astăzi, simbolul suprem al dragostei autohtone. Sărbătoarea Dragobetelui are valenţe bogate şi interesante: Dragobetele îngemănează, în esenţa sa, atât începutul, cât şi sfârşitul – începutul unui nou anotimp şi al reînsufleţirii naturii, dar şi încheierea unei etape; în vremuri de demult, în această zi de mare sărbătoare, tinerii îmbrăcaţi în straie frumoase, cuviincioase, obişnuiau să se strângă în păduri şi să culeagă, în bucheţele, cele dintâi flori ale primăverii; cei care participau la sărbătoare, respectând tradiţia, erau consideraţi a fi binecuvântaţi în acel an; ei vor avea parte de belşug, fiind feriţi, în schimb, de boli şi febră; dacă vremea era mohorâtă în această zi, dacă era foarte frig, ploua sau ningea, tinerii se strângeau într-o casă ,,să facă de Dragobete”, să petreacă, să lege prietenii, să se ţină de jocuri şi ghiduşii. Aşa s-a întâmplat şi cu elevii din clasele liceale, Bogan Diana Mihaela, Ciarnău Andreea, Bogdan Cătălin, Cosma Toderici Maria, Costache Sebastian, Ilea Dalia Cristiana, Ştef Claudiu şi Trif Gabriel care, îndrumaţi de doamna profesoară Urdea Ramona, au creat momente inedite. Păstrători ai tradiţiilor stămoşeşti, elevii au fost îmbrăcaţi în costume populare, reprezentative pentru zona din care provin . Ei ştiu că, în această zi, tinerii îşi unesc destinele prin logodnă, promiţându-şi credinţa şi iubire. Lucrările câmpului, ţesutul, cusutul, treburile grele ale gospodăriei nu sunt permise în această zi. În schimb, curăţenia este permisă, fiind considerată aducătoare de spor şi prospeţime. Nu ai voie să plângi în ziua de Dragobete. Se spune că lacrimile care curg în această zi sunt aducătoare de necazuri şi supărări în lunile care vor urma. În unele zone ale ţării, ajunul Dragobetelor este asemănător cu simbolistica noptii de Bobotează. Fetele tinere, curioase să îşi afle ursitul, îşi pun busuioc sfinţit sub pernă, având credinţa că Dragobetele le va ajuta să găsească iubirea adevărată. |