Text Box: Liceul Ortodox "Episcop Roman Ciorogariu" Oradea

O „altfel” de școală

Elevii clasei a II-a A de la Liceul Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu” Oradea au avut parte de o „altfel” de şcoală în adevăratul înţeles al cuvântului, petrecând trei zile la Lunca Vişagului alături de învăţătoarea lor Viorica Brege şi profesor Liana Chiş în perioada dedicată activităţilor extracurriculare din cadrul Săptămânii „Şcoala Altfel”.

De ce? Pentru că în acele zile s-au bucurat de splendoarea naturii îmbinând relaxarea, voia-bună, jocul şi... şcoala. Aici, elevii au aplicat în practică multe dintre cunoştinţele acumulate în cursul anului, şi nu numai. Ce poate fi mai frumos şi eficient decât să consolidezi cunoştinţele despre formele de relief, când, în drumul de la Oradea până la Valea Drăganului, le-ai străbătut pe toate! Cuvintele ţi le găseşti mai uşor privind în jur sau poezia lui Octavian Goga sună altfel când este recitată la Ciucea. Ora de ştiinţe, desfăşurată pe malul unui pârâu, în pădure sau în apropierea Barajului Drăgan, este pe cât de atractivă, pe atât de eficientă. Drumeţiile prin pădure au fost un bun prilej de a identifica direct flora şi fauna de la munte: bradul – cu muguri proaspeţi, pinul, mesteacănul, feriga – iubitoare de umbră şi umezeală, muşchiul copacului, menta, florile multicolore, veveriţa şi păsările cântătoare, iar frăguţele gustoase pe care le-am descoperit au fost un adevărat deliciu. Entuziasmaţi, am cântat, ne-am ascultat ecoul şi ne-am încărcat plămânii cu aer proaspăt şi curat.

Ce ar putea fi oare mai frumos decât să stai pe un pod pe sub care susură pârâul şi să desenezi pădurea pe care o zăreşti în toate părţile? Să pictezi pe piatră de râu aleasă de tine, să realizezi colaje din plante alese cu grijă din drumeţie, să faci un buchet din flori de munte, să arunci cu pietricele în apă precum Nică, să te rostogoleşti prin iarbă, să te joci în poieniţă sau să să stai pur şi simplu întins admirând frumuseţea din jurul tău?

În această „altfel” de şcoală am povestit unii cu alţii de toate, ne-am jucat, ne-am descoperit mai bine, am râs, am glumit, ne-am gospodărit singuri, fără părinţi.

Şi, ca totul să fie perfect, am avut parte de gazde primitoare care ne-au pregătit mâncăruri alese, pe gustul şi pofta noastră şi ne-au oferit o şedere călduroasă – tanti Ica şi nenea Ghiţă de la Pensiunea „Casa Bihoreană”.

Ne-am despărţit cu greu de aceste locuri însă am promis că vom reveni căci niciodată    ce-i frumos nu se uită!